(…) In cele din urma, i-am multumim persoanei din spatele tejghelei si m-am aplecat asupra unei alte perechi – persoana respectiva, vazand ca nu vreau sa cumpar prima pereche, s-a indepartat “discret” de mine. Cu alte cuvinte, “m’a lasat in plata mea”. Bineinteles, am mai zabovit pe acolo si am admirat alte perechi de pantofi… dar nimeni nu s-a mai apropiat de mine, asa ca… am plecat.Spre deosebire de acest magazin, la un altul am fost lasat aproape singur pana ce m-am apropiat de o pereche anume, dupa care… nu am mai fost singur! O persoana de la vanzari s-a tinut scai de mine, incercand sa afle preferintele mele, mi-a recomandat alte perechi si culori, alte grosimi de talpa, etc. Ce mai: nu mai puteam sa scap! Bineinteles ca am cumparat de la ei! )

Care-i morala? Inca exista mentalitatea aceasta in Romania: “Eu am marfa / produsele (eu, ca magazin sau ca vanzator), deci voi, clientilor, trebuie sa ma ascultati, si sa ma implorati sa va ajut – si, daca eu nu am chef sau daca nu cumparati, atunci lasati-ma in pace!” (…)

>>preluare de pe Blogul magazinului virtual de birotica si papetarie – Stefan Misaras, Bucuresti_

One Response to “consummer-oriented vs io-sunt-sefu-aici”


Leave a Reply