Tendinte din Romania

E titlul unui pictorial aparut in editia din luna decembrie a revistei “The One”. Si e vorba de exact ceea ce ne lipsea din “zestrea” Romaniei: o “defilare” de costume traditionale romanesti, din diverse zone ale tarii.

Totul re-interpretat in viziunea proprie unei reviste pentru femei: rolul “tarancutei” e detinut de un fotomodel. Blonda, cu bujori in obrajori, exact prototipul frumusetii de prin basmele si baladele populare!
Fotografiile au fost realizate de Adi Dinu, pentru revista “The One”. Multumiri pentru acest frumos pictorial!

Costumul de mireasa din Oas. Mireasa din Muscel.

>>Pentru restul pictorialului vizitati blogul
Ganduri – Alina Hodovanu, Bucuresti_

Dulcele inceput

Ce ar mai trebui eu sa imortalizez in Capsula Timpului inainte de a se inchide definitiv sunt primele mele articole publicate in presa. Acum aproape un an am calcat pentru prima data pragul unei redactii de care acum ma leaga unele dintre cele mai frumoase amintiri si primele aventuri ca jurnalist.Eram emotionata si plina de viata, fascinata de tot ce se intampla acolo si inafara ei. A fost ca si descoperirea unei noi lumi care a adus cu ea o multime de oameni noi si aventuri care de care mai frumoase. Aici am scris primul meu articol, am fost la prima conferinta de presa, am scris prima erata, am invatat ca greselile se platesc, am luat primul interviu, am fost la primul subiect cu decedati, am publicat prima mea poza si lista mai poate continua. Dupa 4 ani de liceu si un semestru de facultate in care visam in fiecare zi la asta am ajuns sa spun “Alexandra Groza – Clujeanul sau Ziarul Clujeanului”. Nu as fi reusit sa ajung aici fara cei care m-au indrumat, se stiu ei, si carora trebuie sa le multumesc. Suna a reclama sau discurs de Oscar ultima fraza

Primele aventuri si articole vreau sa le sigilez in Capsula Timpului pentru ca peste 10 ani sa ma pot intoarce aici si sa imi aduc aminte de ele cu la fel de mult drag ca acum.

>> Insemnare preluata de la Alexandra Groza, Cluj_

Prima mea zi la Universitatea de Vest din Timisoara

Am gasit o poza despre prima mea zi in universitate. 1 iulie 1995 a marcat destinul meu universitar. Aveam biroul la etajul II, chiar deasupra intrarii principale. Intre timp, “m-am mutat” la parter, cu vederea spre gunoaiele universitatii. Hmm… ar trebui oare sa insemne asta ceva?
Duc dorul acelor vremi.

>> Insemnare preluata de pe blogul Despre chestii din viata(cu si fara tehnologie) – Gabriela Grosseck, Timisoara_

Revelionul aderarii

>> Restul fotografiilor pe blogul nwradu – Radu Dumitru, Bucuresti_

Nosce te ipsum!

Pe europeni nimic nu-i leagă de lumea noastră pentru că ea rămane într-o depărtare pe care nicio complezentă nu o poate tulbura , posibilitatea de a o vedea altfel rămane intactă . Ei sunt convinşi privindu-ne că noi aparţinem altei civilizaţii . Lumea aceasta în care ne-am născut „cu trenurile şi gările ei mizerabile , cu satele din Bărăgan , cu şoselele naţionale pe care întalneşti căruţe ponosite , biciclişti beţi , femei împingand cărucioare hodorogite , turme de vaci si de oi , bătrane îndoite din şale care cară legături de vreascuri în spinare , toată viaţa aceasta a Romaniei profunde care nu are nimic idilic în ea” (Liiceanu –pag 71 ) o văd şi o percep în incomensurabilul mizeriei ei atotstăpanitoare .Dar noi vrem să demontăm aceste false tabuuri , să demonstrăm europenilor că nu încurajam euro-ignoranţa , însă, pe de altă parte, să demostrăm „une verite absolue, universelle” cunoscandu-ne pe noi şi cunoscand potenţialul intens al romanilor.

>>Cititi restul articolului pe blogul Princessitei – Bucuresti_

Cateva scoli din vestul tarii

Depun in Capsula Timpului imagini cu scolile cu ai caror entuziasti profesori si elevi am colaborat foarte bine in proiecte educationale de succes:

• Ceduconsult
• Supercomet2.

Sper ca anii urmatori sa ne aduca noi colaborari si sa insemne prefaceri nu doar in dotarile scolilor, dar mai ales in calitatea procesului de invatare.

Colegiul Tehnic Timisoara

Grupul Scolar Industrial Electrotimis Timisoara

Liceul teoretic “Béla Bartók” Timisoara

Colegiul Tehnic de Constructii si Protectia Mediului Arad

Grupul Scolar Industrial “Aurel Vlaicu” Arad

Colegiul Tehnic “Transilvania” Deva

Colegiul Tehnic “Matei Corvin” Hunedoara

Grupul Scolar “Dimitrie Leonida” Petrosani

>> Insemnare preluata de pe eLearningBlog – Carmen Holotescu, Timisoara_

Prima zi in UE

1 ianuarie, an de glorie 2007.

Prima zi in care Romania este membra UE … am plecat pe drumurile patriei sa vad daca se observa vreo asa zisa “diferenta”.

In drumul spre locatia finala … locatia care mai nou poarta numele de Paclele mici (judetul Buzau), sau popular, asa cum stiu romanii, Vulcanii noroiosi.

Odata ajunsi acolo am descoperit ca a fost transformata in rezervatie naturala, si mai nou se percepe si taxa de intrare. O schimbare oarecum bine venita, intr-o tara europeana.

Ce s-a schimbat?

Pai in primul rand au reusit sa faca o sosea decenta, au facut si un mic camping, si spre surprinderea mea chiar era curatenie. Desi era prima zi a noului an, era destul de multa lume.

Am sa las restul pozele sa vorbeasca despre aceasta locatie minunata dupa parerea mea

Urmatoarea oprire a fost undeva prin apropiere, mai exact la Manastirea de maicute de la Berca, o alta locatie deosebita. O biserica construita foarte aproape de ruinele casei domnesti a lui Constantin Brancoveanu …

>> Insemnare preluata de la Razvan Cranganu – Galati_

Oua incondeiate

Ouale încondeiate - împistrite sau muncite – parte integranta a spiritualitatii noastre.

>> Insemnare preluata de pe eLearningBlog – Carmen Holotescu, Timisoara_

Un mare român: Alexandru Popescu Prahovara

Psihiatrul Alexandru Popescu Prahovara a plecat în Anglia pentru a-şi realiza visele: o carte despre mentorul Petre Ţuţea şi un proiect de pionierat în studiul autismului. Nu a plecat oriunde în Anglia, ci chiar la Oxford, oraş numit de Alexandru Popescu “maternitatea de idei”.

În anul 2004, după mulţi ani de muncă asiduă, de trăiri inimaginabile şi de descoperiri dureroase, îi apare cartea “Între jertfă şi sacrificiu”, dedicată mentorului său şi considerată de critici prima sinteză serioasă despre Petre Ţuţea şi deţinuţii politici din România. Cuvântul introductiv a fost scris chiar de Arhiepiscopul de Canterbury.

Astăzi, doctorul Alexandru Popescu lucrează la Oxford la un proiect de pionierat, căutând să identifice în adolescenţii cu autism acele însuşiri speciale care îi definesc nu ca bolnavi psihic, ci ca persoane cu talente deosebite şi un potential creativ neobişnuit, care îi apropie de genialitate.

O singură tristeţe îl însoţeşte pe Alexandru Popescu: faptul că încă e departe de România.

Dar, el ne asigură că e doar o chestiune de timp. Într-o zi va reveni acasă.

>> Insemnare preluata de la Marius Parciu, Iasi_

Zambete pentru 2007

In 1999 priveam cu emotie ecranul televizorului si numaram cu voce tare secundele ramase pana la intrarea in 2000. Eram plina de viata, fascinata de cifra 2000 si credeam ca odata cu ea viata noastra se va schimba radical. Imi aduc aminte cum toti eram fascinati de formatia Era care a cantat pana in ultimele secunde. Am avut artificii si pertade pe care le-am lansat cu mandrie de pe balcon.
Au trecut 6 ani de atunci si viata chiar s-a schimbat radical. Am intrat in noul an cu inima stransa, deloc entuziasmata de ceea ce va veni, dar asta sunt eu. Am vazut un presedinte care a incercat cu greu sa ramana in tiparele pe care i le impune functia, doua imitatii de vedete, Irinel Columbeanu si Monica care se uitau la televizor chiar la emisiunea lor si turnau beton si o tara care a iesit in strada, a fluturat steagul Uniunii Europene si a dansat pe ritmuri Animal X si Anda Adam.

Vreau sa imortalizez in Capsula Timpului, care a ajuns la final, fericirea de pe chipul oamenilor care se aflau in Pietele din intreaga Romanie, gandurile lor de bine si sperantele cu care au pasit in Noul An. Vreau sa le pastram aici pentru ca multe dintre ele se vor pierde, iar cand acest moment va veni sa le gaseasca aici si sa o poata lua de la inceput.

>> Insemnare preluata de la Alexandra Groza – Cluj_