Vlad catre Vlad din 2012

Deunazi am inceput sa revad un film clasic, “Cel frumos, cel urat si cel rau” (ordinea poate fi gresita, dar connaisseurii stiu despre ce vorbesc), si ma gandeam la aceasta “capsula a timpului”, glumin un pic, as putea spune a lui Adi. Cum era si normal, m-am transportat mental si vizual in momentul in care am vazut acest film in premiera, era cam prin 1992 sau 93. Nu m-am surprins foarte mult, poate nu este chiar un lucru cu care sa te lauzi, dar eram la fel de fascinat, aveam pe chip aceeasi privire tampa, pe care o am si acum, care ascunde de altfel o analiza destul de complexa (sic!), eram la fel de disproportionat fizic si cu nazuinte nenumarate. Ca si acum! Este trist ca in 14 ani nu ma pot lauda decat cu niscaiva aventuri amoroase, cunostinte sociale remarcabile si carti citite.

Cand mi-a explicat Adi despre ce este vorba in acest proiect, mintea mi-a fugit la poze, inscrieri si lucruri reprezentative pentru mine peste…cat timp se va deschide capsula. Dar am ajuns la concluzia ca nu prea am ceva palpabil care ar putea fi scanat si memeorat de blog. Tot ce am trait, ce am vazut, am intalnit este in capul meu, mic de altfel. As putea sa scriu la nesfarsit (ca multi altii) despre toate lucrurile minunate si mai putin minunate pe care le-am experimentat, dar nu acesta este scopul acestei capsule.
Am marele talent de a nu incerca sa imortalizez momentele de aur ale scurtei mele existente. M-am bazat intotdeauna pe imaginea pe care mi-o creez in fata celor din jurul meu, considerand ca asta e ceea ce conteaza, la urma urmei. Teribilism, comoditate, luati-o cum doriti dar asta este pozitia mea actuala. Poate e chiar frica. Frica de a ma regasi in aceeasi stare si situatie si in momentul deschiderii capsulei. Si ca sa nu se inteleaga tot ce am scris ca un manifest ieftin, imi voi face o radiografie pe care, cu ajutorul lui Adi, o voi analiza peste ani:

Nume: Vlad, stare – in stare de multe, dar necasatorit, ma cam bate gandul sa ma inmultesc, e adevarat;
Ocupatie: s-ar zice documentare, dar e un conglomerat de presa tv; financiar – supravietuiesc, dar am supravietuit si mai bine de atat, poate acum cu Europa asta a lor in care am intrat pieptul ( ca la atletism).
Posesii: textilele nu se pun. Ar fi ceva muzica si marea incercare pentru pizdosul asta de an, 007, va fi cumpararea garsonierei in care ma suport intr-un mod placut.
Rude sanatoase, alea care mai sunt, prieteni sunt aceeasi ( nu o sa mi-i enumar, pentru ca daca imi sunt adevarati prieteni, o sa fie aceeasi si peste ani-capsula).

Cam atat! V-am zis ca e trist. Ca o productie de cinema, ruseasca, orice ar face tot trist e filmul. Incheierea e asta, si e pentru mine peste ani: nu-i asa ca iti spui si acum ca e mai bine acum decat atunci cand ai scris prostiile de mai sus?
_____________________________________

>>Contributie gazduita pe blogul Cristealizari – Adrian Cristea, Bucuresti_

Interviu cu Ilie Catrinoiu

1. Salut, Ilie. La mulţi ani!

Salut, Marius. La mulţi ani!

2. Te rog să faci o scurtă prezentare a vieţii tale (un scurt CV), să ştie lumea cine eşti .

Sunt născut în Constanţa, generala şi gimnaziul le-am făcut în Slatina, apoi Seminarul în Bucureşti, iar acum sunt student la Teologie şi Jurnalism. Şi am 22 de ani, iar o mare parte a timpului o petrec pe drumuri.

3. După facultate ai vrea să continui ca jurnalist? Te-ai gândit la acest lucru?

Da, m-am gândit şi mă tentează jurnalismul. Altminteri nu mai dădeam la Jurnalism.

4. Ce părere ai despre jurnalismul şi jurnaliştii români din ziua de astăzi?

Bună întrebare! Ţinând cont că România a fost anchilozată atâta vreme de cenzura comunistă, este normal să spunem că mediul jurnalistic din România încă mai suferă. Suferă, dar nu în totalitate. De exemplu, cred că în audio-vizual lipsurile sunt enorme. Sunt o grămadă de emisiuni TV care, într-adevăr, te imbecilizează dacă stai să te uiţi la ele. Eu nu văd rostul unor emisiuni ca cele realizate de Dan Negru (“Ciao Darwin”, parcă… mai e emisiunea asta?), “Trădaţi în dragoste” sau acea emisiune execrabilă în care sunt urmăriţi la tot pasul Columbeanu şi Monica Gabor? Monica Gabor o cheamă? Că nu ştiu sigur şi să nu încurc numele oamenilor că nu e frumos. Dar avem şi oameni excepţionali în jurnalism: Traian Ungureanu, Florian Bichir, Cătălin Tolontan, Robert Turcescu şi alţii. Oricum, în mare fie spus, cred că lucrurile se vor schimba mult în bine.

5. Acum câteva zile România a aderat la Uniunea Europeană. Te bucură sau te întristează?

Pe mine mă bucură. Trebuia să intrăm şi noi acolo unde trebuia să fim de mult timp. Nu mă refer în special la Uniunea Europeană ca sistem economic, ci la ceea ce are în comun România cu întreg continentul european. Eu cred că nu puteam să rămânem în afara Uniunii, nu suntem Elveţia. Dacă nu venea comunismul peste noi, atunci probabil că puteam să fim o “Elveţie” a Europei, dar cu socotelile istoriei nu poţi să te pui. Cred că aşa s-a plătit şi o datorie istorică României. Ştiu ei mai bine de ce .

6. Cum crezi că se va schimba România după această aderare? Mă refer aici şi la capitolul religie, un capitol aparte (şi) pentru tine.

>> Citeste mai departe pe blogul lui Marius Parciu, Iasi_

Schimb avantajos tradiţii contra nivel de trai

Vorbeam zilele trecute cu o fostă colegă de facultate care se plângea şi se simţea vinovată că tradiţiile, aşa cum le-am cunoscut noi în copilăria noastră, se duc de râpă. Şi asta nu în Bucureşti, ci undeva “la ţară”, în judeţul Buzău. Petrecuse sărbătorile acolo şi nu a venit NIMENI cu colindul. Pentru că sunt copii mai puţini şi pentru că celor care sunt, nu le mai place şi nu le mai pasă. Nu e suficient de cool ! Şi în plus, colindă Hruşcă destul !

Discutam despre uniformizarea pe care UE încearcă să o instituie fiecărei ţări membre şi ne gândeam cum va afecta asta România. Amândoi credem că nu UE este de vina pentru faptul că azi copiii nu mai sunt interesaţi să meargă cu colindul sau cu sorcova, acele mari flori de hartie creponată prinse pe un băţ pe care abia aşteptam să ni le cumpere părinţii (apropos: anul acesta se pare că nu s-au mai găsit).

Procesul de pervertire a tradiţiilor a început şi s-a dezvoltat în perioada comunistă când deplasările forţate ale populaţiei în mediu urban a făcut că o bună parte din ele să-şi piardă sensul pe care-l aveau de zeci de ani de zile. Este însă clar că intrarea în UE va definitiva acest proces. Dacă cineva din cei care au azi peste 35 de ani s-ar gândi să scrie amintirile lui din copilărie, cei care abia se nasc îl vor citi cu aceeaşi uimire cu care noi citeam Creangă sau ascultam poveştile părinţilor noştrii şi ne gândeam ce copilărie mişto au avut.

Mi-ar face plăcere ca proiectul numit UE să reuşească. Dar nu sunt foarte sigur acum. Birocraţia mai mult decât excesivă a Uniunii, lipsa totală de organ pentru sesizarea a ceea ce este important (vezi politica externă în care frica şi incapacitatea de a lua decizii se camuflează în cuvinte ca “înţelepciune”, atitudinea supusă în faţa Rusiei), absenţa totală a simţului ridicolului şi totalul ei dezinteres pentru detaliu, pentru ceea ce este specific unei ţări sau alteia sunt punctele ei slabe.

>> Citeste mai departe pe blogul convex-concav – Viorel, Montreal_, Canada_

blog de Romania II: blogul ca o afacere

suntem zece mii. ma refer la bloggerii din romania. pe cati din astia ii vezi legati intr-o retea care sa gindeasca unitar si sa se miste intr-un singur sens? 2-300? e cam greu… in blogosfera nu poate exista lider. nici de opinie, nici ales, nici de alt fel pentru ca bloggerii sunt prin definitie oameni liberi. asta nu ii impiedica totusi, sa fie uniti intr-o idee.

ideea de a face bani din blog a incoltit si in mintea romanului care sta in fata calculatorului. dar noi tre sa fim altfel… asa ca treaba nu se urneste. si mai e si alta problema: cit de moral, de personal si de “curat si uscat” e un blog care e platit de o anumita companie (indiferent din ce domeniu e sponsoru’). o sa zici ca … daca sponsoru e o firma de medicamente si bloggeru scrie despre party-urile din … Satu Mare nu are cum sa fie influentat. pai aia de vind medicamente ce interes au sa isi puna banneru la om pe blog?

pe de alta parte, daca publicitatea de pe blog iti e administrata de o firma si ai diferite bannere, atunci ala de vinde pilule ce avantaje ar obtine daca apare la tine pe site odata la 30 de afisari? si cit de mult ar fi dispus sa plateasca pt asta?

>> Citeste mai departe pe blogul lui Adrian Boioglu – Miami_, SUA_

blog de Romania

>> Insemnare preluata de pe blogul lui Adrian Boioglu – Miami_, SUA_

blogosfera romaneasca nu are nevoie de reclama ca sa creasca. un simplu blogroll e suficient sa ajungi cunoscut. pui linkurile celor pe care-i citesti si/sau apreciezi la tine pe site si asa redirectionezi vizitatorii tai la respectivii. un (bun) simt al socializarii de natura electronica e de ajuns ca persoana caruia ii trimiti vizitatori sa iti puna si ea la rindu ei numele in blogroll. in felul asta iti face reclama. reclama de care ai nevoie daca scopul tau e sa-ti maresti traficul. d-aia zic ca un tehnocrati nu functioneaza asa cum trebuie in blogosfera romaneasca.

interesant e ca bloggerii autohtoni nu cauta sa-si faca cuibul pe site-uri de blog romanesti. asta si pt ca un wordpress sau un blogspot iti ofera mult mai multe avantaje, iar interfata (chiar daca nu e in romaneste) vine cu mult mai multe instrumente folositoare…

nici feedurile rss nu au f mare succes. si asta din doua cauze. unu: romanu nu prea foloseste serviciile de genu pt ca nu isi permite sau nu e obisnuit cu ele. si doi: e si pacat sa citesti un text cind ai posibilitatea sa descoperi atit de multe chestii interesante in fiecare zi. daca citesti feedu’ lu zoso nu ai cum sa-i dai sfaturi cu privire la interfata blogului atunci cind omu e nehotarit. daca-l citesti pe al lui cristi roman nu poti sa inveti jocu cu pachetu de tigari atit de bine surprins in fotografii…

Ratiune in entuziasmul aderarii

 >> Insemnare preluata de pe blogul Hoinar pe web – Sorin, Bucuresti_

În 2000 eram slujbaş într-o autoritate centrală a statului. Printre altele, aveam rolul de a pregăti adaptarea reglementărilor româneşti, la cele europene, în domeniul în care lucram.

Într-o zi şeful instituţiei a fost invitat la o informare despre negocierea condiţiilor de aderare la UE. Urma să vorbească un finlandez, profesor universitar în Belgia. Şefii de rang înalt aveau treburi mai importante, aşa că am fost expediat eu la acea prezentare.
Eram sub 20 de oameni în sală. Conferenţiarul ne-a spus că el fusesese adjunctul negociatorului şef al Finlandei la aderare, lucru care nu era scris în invitaţie şi ne-a rugat să ne prezentăm. Majoritatea celor prezenţi erau universitari, unul era demnitar, câţiva erau specialişti în ministere.

Deşi se vedea că se aşteptase la alt auditoriu, profesorul ne-a vorbit despre interesele ţărilor cu mare putere economică din Uniune, despre aparatul birocratic, nu întotdeauna competent, de la Comisia Europeană, despre comportamentul politicianist al unor parlamentari europeni şi despre necesitatea ca o ţară care se pregăteşte de aderare să-şi formeze specialişti în stare să apere principalele interese economice naţionale.
În pauză, s-a nimerit, să-mi beau ceaiul la aceeaşi măsuţă cu finlandezul. Îl interesa evoluţia de după ’89 a domeniului în care lucram. I-am dat lămuririle cerute, apoi l-am rugat să-mi dea un exemplu concret de clauză bine negociată de ţara sa. După o scurtă ezitare, mi-a povestit că în Finlanda alcoolul a rămas monopol de Stat, deşi acest fapt contrazice fundamental principiile economice comunitare.

Mesaj pentru mine peste 10 ani, #3

Continuu cu contributiile video dedicate, in ideea unui “Mesaj catre mine peste 10 ani“

Dupa cum spuneam, am profitat de Netoo Party si am intervievat participantii. I-am rugat sa-si faca un bilant al anului care se incheie si sa-si trimita un mesaj peste timp. Astazi, alti trei:

1) Anca
Anca Serbanescu, Bucuresti_ – innocente.ro

2) Piticu
Cristian Dorombach, Bucuresti_ -  piticu.ro

3) Nihasa
Bogdan Epure, Bucuresti_ – nihasa.net

Si mai avem

Mesaj catre mine peste 10 ani, #2

Continuu cu contributiile video dedicate, in ideea unui “Mesaj catre mine peste 10 ani“

Dupa cum spuneam, am profitat de Netoo Party si am intervievat participantii. I-am rugat sa-si faca un bilant al anului care se incheie si sa-si trimita un mesaj peste timp. Astazi, alti trei:

1) Filip
Filip Lepus, Bucuresti – filip.ro

2) Musette
Alina Hodovanu, Bucuresti  – ganduri-la.blogspot.com

3) Rares
Mirica Rares, Bucuresti – netboy.ntb.ro

>>Preluare de pe blogul Cristealizari – Adrian Cristea, Bucuresti_

Romania acum si in viitor

Azi e 22 Decembrie 2006. 17 ani au trecut de la revolutie. 9 zile pina la integrarea europeana.
Ar trebui sa fim fericiti. Scopul a fost indeplinit. Dar cred ca o fraza mai corecta este : abia acum incepe greul.
……….

Acum vreo luna m-am intilnit cu un irlandez la o conferinta din Macedonia.Am vorbit de una, de alta, de UE. Am aflat ca in Irlanda te costa doar 250 de euro pe an ca sa-ti tina contabilitatea la o firma. Ca nu exista facturi inscriptionate, ca nici nu au auzit de delegatii sau ordine de deplasare si ca practic intreg sistemul fiscal se bazeaza pe declaratii pe proprie raspundere.

Zicea irlandezul ” Trebuie sa vezi plata taxelor catre stat ca pe un contract intre tine si stat. Statul ia x% din ce profit iei si tu pentru ca iti pune la dispozitie drumuri, sistem de sanatate, etc. Statul stie sigur ca tu vei incerca sa-l inseli (prin introducerea a cit mai multor cheltuieli), dar totul este sa nu il inseli prea mult. Statul isi da seama ca ar cheltui mult prea mult cu cheltuieli administrative daca ar fi sa te urmareasca la fiecare pas, asa ca iti acorda incredere pina la proba contrarie (dar si atunci !!!). Practic controlul fiscal incearca sa iti inteleaga business-ul tau si verifica doar intrarile si iesirile. Daca suspecteaza ceva dubios (de exemplu nu emiti facturi) stau dupa colt si te prind cu ocaua mica”

Apoi am discutat despre interdictia romanilor de pe piata muncii intr-unele state din UE (inclusiv Irlanda). Preciza faptul ca sunt la ora actuala o multime de polonezi care fac aceasta munca e jos si sunt bine vazuti de localnici.
Ce mai zicea irlandezul : ” Dar dupa intrarea in UE nimeni nu te impiedica sa vii in Irlanda si sa te stabilesti acolo. Sa iti deschizi o firma sau sa devii Persoana fizica autorizata (self-employed, unde nu iti cer nici o hirtie de certificare in acea profesie ca la noi!) si sa prestezi servicii in acea tara si in orice alta tara din UE. De fapt nimic nu te opreste sa iti faci in Romania o firma si sa vinzi servicii catre oamenii din Irlanda sau Spania. Totul e sa ai cumparatori si sa tai facturi.”

>>  Citeste mai departe pe blogul Digital si Analog – Bogdan Manolea, Bucuresti_

Intrarea in UE

Despre acest subiect am avut săptămâna trecută de scris un scurt articol de o pagină A4. Scopul? Participarea la un concurs pe tema integrării României în Uniunea Europeană, concurs şcolar organizat în judeţul în care mă regăsesc . Am participat la rugămintea doamnei profesoare de informatică.

Integrarea în UE a început sub o oarecare formă încă de la revoluţia din 1989. Tranziţia la democraţie, libertatea de exprimare, accesul la informaţie, şi garantarea proprietăţii sunt câteva din principalele valori ale Uniunii Europene. O altă formă de integrare a României în UE, care a început de asemenea imediat după revoluţie, a fost intrarea companiilor şi corporaţiilor puternice pe plan mondial, în România. Companii precum Coca-Cola, Sony, Renault, Microsoft, European Drinks, Danone şi multe altele s-au “instalat” în România. Fiecare din ele în momente diferite, însă acestea au ajutat la formarea unei Românii moderne, europene. O ţară complet izolată, fără produsele acestor corporaţii pe piaţă, nu ar putea intra în UE. Astfel, integrarea în UE în 2007 este oarecum doar o etapă firească. De asemenea, această etapă nu e nicidecum ultima, fiindcă mai urmează trecerea la moneda europeană (€), şi alte etape.

Într-un anume fel companiile străine, şi media care imită modelul străin, au contribuit la “europenizarea” românilor. Copii sunt cei mai “afectaţi” de noul model, fiindcă ei se obişnuiesc cu reclamele, cu televizorul, şi cu calculatorul. Majoritatea reclamelor îi au pe ei în vizor, li se adresează. Metoda aceasta ajută la formarea unei generaţii de consumatori.

…..
Fratele meu a participat la concursul menţionat mai sus cu imaginea următoare:

Cred că după evenimentele petrecute ieri (18 decembrie, 2006) în Parlamentul României, imaginea este cu atât mai potrivită. Cei ce au tolerat scandalul sunt la fel.

Una din ideile ce le-am avut amândoi a fost introducerea unei plăcuţe de înmatriculare la căruţă, cu textul “i’ll be back”. Ne-am abţinut, fiind un concurs “de optimism”. Ideea noastră fiind în directă legătură cu opinia că istoria se repetă (Imperiul Roman), şi că ne vom întoarce la ce a fost. Plus latura amuzantă. Plus uitarea limbii … plus …

Imaginea nu este desenată 2D, ci este rendered 3D.

Am câştigat libertatea de a crede că suntem liberi.

>> Citeste restul insemnarii pe unBlogged – RoboDesign, Arad_