Drepturi depline – ‘In Uniunea Europeana intra o Romanie mixta’

De la 1 ianuarie 2007, Romania se asaza la masa deciziilor europene. Aflat inca in functia de secretar de stat in Ministerul Integrarii Europene, Leonard Orban a explicat, pentru Jurnalul National, atat cateva dintre atributiile pe care le va avea in calitate de comisar european pentru multilingvism, cat si “atributiile” pe care le va avea Romania de la 1 ianuarie 2007 in calitate de stat membru al Uniunii Europene.
(…)
Jurnalul National: Ce fel de Romanie intra in ce fel de Uniune Europeana?
Leonard Orban: Intra in UE o Romanie mixta, cu sectoare perfect convergente cu cele din UE si cu altele inca in transformare. O Romanie in curs de dezvoltare, o dezvoltare accentuata. Intram intr-o Uniune confruntata cu problema globalizarii, o Uniune in transformare, in modernizare, in proces de reformare institutionala si in proces profund de reformare pe toate sectoarele pentru a se adapta la provocarile ridicate de globalizare. E o UE actor global, cu sanse mari sa devina un si mai mare actor global.

>>Cititi interviul integral in editia online a Jurnalului National

Romania – cea mai frumoasa tara. Pentru ca este a mea.

Suntem romani. Uneori ne laudam radacinile glorioase, istoria bogata si mostenirea culturala. De cele mai multe ori ne comportam de parca ne-ar fi rusine de ceea ce suntem si de ceea ce se petrece aici. Spunem “Tara frumoasa, pacat de oameni”. Intotdeauna m-a intrigat expresia asta. De ce “pacat de oameni”? Poate am fost eu norocos insa oamenii pe care i-am intalnit nu se impusca pe strazi, au familii, majoritatea au prieteni vechi de zeci de ani iar romanul stie sa isi respecte aproapele chiar daca ani de saracie si opresiune ne-au intors unul impotriva altuia.

Cea mai frumoasa tara. Pentru ca este a mea.

Iubesc tara asta si abia in ultimul an am inceput sa deschid ochii spre ceea ce este cu adevarat. Munti inalti pana la cer si ape adanci. Mare, rauri, dealuri, campuri, paduri.Istorie de mii de ani. Cultura bogata. Avem o tara frumoasa. Avem si oameni cu suflet frumos. Din pacate il arata doar celor apropiati. Pentru ca le este frica de cei pe care nu ii cunosc. Ardelenii am observat ca sunt niste oameni de suflet, primitori. Moldovenii sunt oameni veseli, ospitalieri, credinciosi si foarte muncitori. Oltenii au o latura mai taioasa dar sunt ambitiosi si inteligenti. Isi iubesc locul si nu ezita sa il arate celor ce doresc sa il vada.

>> Citeste mai departe pe blogul kindablog - Mihai Dragan, Bucuresti_

consummer-oriented vs io-sunt-sefu-aici

(…) In cele din urma, i-am multumim persoanei din spatele tejghelei si m-am aplecat asupra unei alte perechi – persoana respectiva, vazand ca nu vreau sa cumpar prima pereche, s-a indepartat “discret” de mine. Cu alte cuvinte, “m’a lasat in plata mea”. Bineinteles, am mai zabovit pe acolo si am admirat alte perechi de pantofi… dar nimeni nu s-a mai apropiat de mine, asa ca… am plecat.Spre deosebire de acest magazin, la un altul am fost lasat aproape singur pana ce m-am apropiat de o pereche anume, dupa care… nu am mai fost singur! O persoana de la vanzari s-a tinut scai de mine, incercand sa afle preferintele mele, mi-a recomandat alte perechi si culori, alte grosimi de talpa, etc. Ce mai: nu mai puteam sa scap! Bineinteles ca am cumparat de la ei!

Care-i morala? Inca exista mentalitatea aceasta in Romania: “Eu am marfa / produsele (eu, ca magazin sau ca vanzator), deci voi, clientilor, trebuie sa ma ascultati, si sa ma implorati sa va ajut – si, daca eu nu am chef sau daca nu cumparati, atunci lasati-ma in pace!” (…)

>>preluare de pe Blogul magazinului virtual de birotica si papetarie – Stefan Misaras, Bucuresti_

Istoria nescrisa, inca

      Asa cum scrie si in revista Times, in trecut oamenii mari faceau istoria… Oameni cu bunele si cu relele lor, cu ambitiile si orgoliile lor, cu puterea lor si a armatelor pe care le conduceau cu o mana de fier… dar oameni care puteau fi eliminati sau inlocuiti, eventual prin revolutii… si nu de putine ori a fost de ajuns o scanteie pentru a porni o revolutie, pentru a schimba cursul istoriei si pentru a opri un imperiu din marsul sau pentru cucerirea planetei…

Si daca filele albe ale istoriei le scriem noi, cu totii, cat de mult mai poate valora fiecare cuvant in parte… cum vom mai putea distinge vreodata amprenta tiranului de cea a pacifistului, amprenta monarhiei de cea a democratiei, cum vom mai putea distinge filozoful de taranul de rand in acele file ale unei cartie de istorie… vor fi cu totii diluati intr-o istorie “new-age” ce va supravietui trecerii timpului, numai pentru a se intoarce impotriva copiilor copiilor nostrii… o istorie stearsa, bogata in continut lipsit de valoare reala, o colectie de fapte si ganduri care nu fac nici macar cat suma lor… (observati vreo asemanare cu persoane reale!? sau poate cu trend-uri contemporane? si daca promovarea inculturii va deranjeaza in ziua de azi, de ce nu va ganditi si la ziua de maine?)

Ma intreb daca mai lupta cineva pentru progres in zilele noastre… nu, nu la cei care scot o alta versiune de iPod la fiecare 6 luni pentru progresul afacerii lor, nu la ei ma refer… ma refer la cei care stau pe margine si permit tensionarea relatiilor internationale, disparitia valorii de frumusete in randul tinerelor generatii si eradicarea lui Mos Craciun din mall-uri pentru evitarea acuzatiilor de pedofilie… Lumea a ajuns aici pentru ca este condusa intr-un mod democratic, iar cei puternici si valorosi nu sunt destui sau nu sunt estul de eficienti in perpetuarea clasei lor, nu sunt incurajati sau sustinuti si nici nu vor fi vreodata… Si mai ingrijorator este arborele genealogic cu care incepe filmul “Idiocracy”, de un realism tulburator…

>> Citeste mai departe pe blogul NetBoy’s – Rares Mirica, Bucuresti_

Prima zi in UE

1 ianuarie, an de glorie 2007.

Prima zi in care Romania este membra UE … am plecat pe drumurile patriei sa vad daca se observa vreo asa zisa “diferenta”.

In drumul spre locatia finala … locatia care mai nou poarta numele de Paclele mici (judetul Buzau), sau popular, asa cum stiu romanii, Vulcanii noroiosi.

Odata ajunsi acolo am descoperit ca a fost transformata in rezervatie naturala, si mai nou se percepe si taxa de intrare. O schimbare oarecum bine venita, intr-o tara europeana.

Ce s-a schimbat?

Pai in primul rand au reusit sa faca o sosea decenta, au facut si un mic camping, si spre surprinderea mea chiar era curatenie. Desi era prima zi a noului an, era destul de multa lume.

Am sa las restul pozele sa vorbeasca despre aceasta locatie minunata dupa parerea mea

Urmatoarea oprire a fost undeva prin apropiere, mai exact la Manastirea de maicute de la Berca, o alta locatie deosebita. O biserica construita foarte aproape de ruinele casei domnesti a lui Constantin Brancoveanu …

>> Insemnare preluata de la Razvan Cranganu – Galati_

Un mare român: Alexandru Popescu Prahovara

Psihiatrul Alexandru Popescu Prahovara a plecat în Anglia pentru a-şi realiza visele: o carte despre mentorul Petre Ţuţea şi un proiect de pionierat în studiul autismului. Nu a plecat oriunde în Anglia, ci chiar la Oxford, oraş numit de Alexandru Popescu “maternitatea de idei”.

În anul 2004, după mulţi ani de muncă asiduă, de trăiri inimaginabile şi de descoperiri dureroase, îi apare cartea “Între jertfă şi sacrificiu”, dedicată mentorului său şi considerată de critici prima sinteză serioasă despre Petre Ţuţea şi deţinuţii politici din România. Cuvântul introductiv a fost scris chiar de Arhiepiscopul de Canterbury.

Astăzi, doctorul Alexandru Popescu lucrează la Oxford la un proiect de pionierat, căutând să identifice în adolescenţii cu autism acele însuşiri speciale care îi definesc nu ca bolnavi psihic, ci ca persoane cu talente deosebite şi un potential creativ neobişnuit, care îi apropie de genialitate.

O singură tristeţe îl însoţeşte pe Alexandru Popescu: faptul că încă e departe de România.

Dar, el ne asigură că e doar o chestiune de timp. Într-o zi va reveni acasă.

>> Insemnare preluata de la Marius Parciu, Iasi_

Întrebări de 1 decembrie

În ordinea importanţei, pentru cei mai mulţi români, azi este: o zi liberă, 1 decembrie, vineri, ziua naţională a României. Mă întreb de ce această ordine nu poate fi schimbată? De ce nu ne simţim mândri? După ce am trăit câteva sărbători naţionale ale Canadei şi Quebec-ului am început să mă întreb: ce ne lipseşte pentru a ne bucura ca şi ei?

Suntem prea ancoraţi în grija zilei de mâine să ne mai stea gândul la asta? Suntem prea săraci? I-aş înţelege pe bătrâni – ale căror pensii mici sunt o problemă, pe parinţii care se stresează să-şi ţină joburile şi să crească coolpiii (nu este o greşeală, este un termen compus din cool şi copiii; este invenţia mea ca şi cuvânt şi cred că desemnează tânara generaţie) care vor haine de firmă, i-pod şi facultate particulară. Dar nu-i înteleg pe cei tineri. Iar în Canada şi Quebec străzile se umplu de tineri, mândri de apartenenţa lor pe care şi-o defilează în faţa unor armate de chinezi şi alţi imigranţi care stau pe margine şi fac poze.

Suntem un popor care vorbeşte atâta despre cât de inteligent, cât de mesianic şi cât de axis mundis este el încât mi-e greu să cred că oamenii nu sunt mândri de apartenenţa lor. Orice sondaj ne va spune că românii sunt mândri de faptul că sunt români. Să fie doar o mândrie declarativă? Încă un capitol la care suntem buni la teorie dar unde practica ne omoară?
Să fie sentimentul românesc al urii de sine – despre care Cioran spunea că este la fel de puternic ca şi sentimentul similar evreiesc – predominant? Sursa mândriei noastre este în acelaşi timp şi sursa neputinţei noastre, a ruşinei noastre? Un fel de ciudă că puteam face mai mult dar nu am făcut?

Să fi şters cei patruzeci de ani de comunism şi de festivism forţat orice dorinţă de sărbătoare în noi? Ne-au ucis ei până şi bucuria (pe care ne-o recâştigăm doar după victoriile la fotbal – o chestie care în .ro e la fel ca drogul: murdar dar produce efecte halucinogene)?

Să fie o dată prost aleasă? Sau o serbăm noi prost? Impresia mea este că oamenii nu simt încă ziua naţională ca fiind a lor şi pentru că de regulă o percep ca ziua în care unii se duc să depună coroane, în care unii defilează în uniformă militară şi în care televiziunile fac circ de cea mai joasă speţă.

Poate dacă ar fi o zi în care defilează oamenii (aşa cum este aici), în care pot cânta, striga pe străzile din centrul Bucureştiului (să zicem zona Unirii-Romană) s-ar simţi ca la ei acasă, aşa cum trebuie.

Nu am decât întrebări. Dar, de multe ori este bine să ai întrebări şi nu răspunsuri.
La mulţi ani tuturor ! Bucuraţi-vă !

…………………….
foto 1 – Administraţia prezidenţială
foto 2 – arhiva personală

Later update (5 ianuarie 2007): frunzărind arhiva blogului am ajuns la concluzia ca acest post este suficient de bun pentru proiectul Capsula Timpului. Chiar sunt curios cum vom serba ziua naţională a României în viitorii ani. Vom fi oare la fel de blazaţi? Vom serba mai mult 9 mai decât 1 decembrie? Întrebări, întrebări…

>> Insemnare preluata de pe blogul convex-concav – Viorel Anghel, Montreal, Canada_

Interviu cu Ilie Catrinoiu

1. Salut, Ilie. La mulţi ani!

Salut, Marius. La mulţi ani!

2. Te rog să faci o scurtă prezentare a vieţii tale (un scurt CV), să ştie lumea cine eşti .

Sunt născut în Constanţa, generala şi gimnaziul le-am făcut în Slatina, apoi Seminarul în Bucureşti, iar acum sunt student la Teologie şi Jurnalism. Şi am 22 de ani, iar o mare parte a timpului o petrec pe drumuri.

3. După facultate ai vrea să continui ca jurnalist? Te-ai gândit la acest lucru?

Da, m-am gândit şi mă tentează jurnalismul. Altminteri nu mai dădeam la Jurnalism.

4. Ce părere ai despre jurnalismul şi jurnaliştii români din ziua de astăzi?

Bună întrebare! Ţinând cont că România a fost anchilozată atâta vreme de cenzura comunistă, este normal să spunem că mediul jurnalistic din România încă mai suferă. Suferă, dar nu în totalitate. De exemplu, cred că în audio-vizual lipsurile sunt enorme. Sunt o grămadă de emisiuni TV care, într-adevăr, te imbecilizează dacă stai să te uiţi la ele. Eu nu văd rostul unor emisiuni ca cele realizate de Dan Negru (“Ciao Darwin”, parcă… mai e emisiunea asta?), “Trădaţi în dragoste” sau acea emisiune execrabilă în care sunt urmăriţi la tot pasul Columbeanu şi Monica Gabor? Monica Gabor o cheamă? Că nu ştiu sigur şi să nu încurc numele oamenilor că nu e frumos. Dar avem şi oameni excepţionali în jurnalism: Traian Ungureanu, Florian Bichir, Cătălin Tolontan, Robert Turcescu şi alţii. Oricum, în mare fie spus, cred că lucrurile se vor schimba mult în bine.

5. Acum câteva zile România a aderat la Uniunea Europeană. Te bucură sau te întristează?

Pe mine mă bucură. Trebuia să intrăm şi noi acolo unde trebuia să fim de mult timp. Nu mă refer în special la Uniunea Europeană ca sistem economic, ci la ceea ce are în comun România cu întreg continentul european. Eu cred că nu puteam să rămânem în afara Uniunii, nu suntem Elveţia. Dacă nu venea comunismul peste noi, atunci probabil că puteam să fim o “Elveţie” a Europei, dar cu socotelile istoriei nu poţi să te pui. Cred că aşa s-a plătit şi o datorie istorică României. Ştiu ei mai bine de ce .

6. Cum crezi că se va schimba România după această aderare? Mă refer aici şi la capitolul religie, un capitol aparte (şi) pentru tine.

>> Citeste mai departe pe blogul lui Marius Parciu, Iasi_

Mandra ca sunt din Maramu’

Cand mergi la cineva la casa, mai ales cand casa e noua, trebuie sa duci ceva “de casa noua”.

Romania a intrat in Uniunea Europeana.

Eu sunt european!

Dar totusi mi se pare ca am intrat in casa cuiva, in casa noua, fara sa fi adus ceva de la casa mea, Maramures. Nu prea am eu zestre, dar din cat am va ofer cu drag. Eu cu asta intru in “noua casa”: cu prieteni adevarati…la munca pamantului
in liniste si tihna, la manastirile din Maramures…
cu tot ce avem noi mai pretios…amintirea si sufletul celor plecati de langa noi prea repede
cu vechile traditii si obiceiuri….
cu (ne)indemanarile dar cu dorinta de a progresa si a invata.

Eu cu asta intru in noua casa; cu rabdare, cu dorinta, cu initiativa, dar mai ales cu mandrie … mandrie ca sunt din Maramu’!

>> Insemnare preluata de la Andreea Csuk, Baia-Mare_

Masina nationala

Stiu si eu replica aia rautacioasa: “Ai masina sau Dacie?”. Dar, dincolo de glume, ca ne convine sau nu, e a noastra.

Indiferent daca aderarea va aduce dupa ea un “face-lift” total al masinii noastre nationale, ma gandesc ca n-ar trebui sa uitam prin ce “faze” a trecut ea de-a lungul vremii.

Faze, care, dupa cum puteti vedea, inca mai exista pe drumurile (ca “soselele” e mult spus!) Romaniei…

Asa a inceput totul….

A urmat 1300 (pe modelul asta a invatat mama sa conduca; a noastra era alba, cu “motor frantuzesc”).

Si mult-imbunatatita varianta 1310 (a avut bunicul – rosie- cand a venit cu ea acasa, nu mai incapea in…garaj de mandrie!).

Avem si “combi” (prima masina “de dupa ‘89 ” a tatalui meu; zdranganea portbagajul ceva de groaza….)

Hibridul cu Citroen…..(ce le-a mai iubit mama…a avut doua!)

Ne-am modernizat: Super Nova!

Dupa fuziunea cu Renault.

>> Preluare de pe blogul Ganduri al Alinei Hodovanu, Bucuresti_

Nota: Sa mai retinem si castigarea de catre Dacia a locului I la categoria Branduri, la Zece Pentru Romania, Editia a II-a.