Drepturi depline – ‘In Uniunea Europeana intra o Romanie mixta’

De la 1 ianuarie 2007, Romania se asaza la masa deciziilor europene. Aflat inca in functia de secretar de stat in Ministerul Integrarii Europene, Leonard Orban a explicat, pentru Jurnalul National, atat cateva dintre atributiile pe care le va avea in calitate de comisar european pentru multilingvism, cat si “atributiile” pe care le va avea Romania de la 1 ianuarie 2007 in calitate de stat membru al Uniunii Europene.
(…)
Jurnalul National: Ce fel de Romanie intra in ce fel de Uniune Europeana?
Leonard Orban: Intra in UE o Romanie mixta, cu sectoare perfect convergente cu cele din UE si cu altele inca in transformare. O Romanie in curs de dezvoltare, o dezvoltare accentuata. Intram intr-o Uniune confruntata cu problema globalizarii, o Uniune in transformare, in modernizare, in proces de reformare institutionala si in proces profund de reformare pe toate sectoarele pentru a se adapta la provocarile ridicate de globalizare. E o UE actor global, cu sanse mari sa devina un si mai mare actor global.

>>Cititi interviul integral in editia online a Jurnalului National

Dulcele inceput

Ce ar mai trebui eu sa imortalizez in Capsula Timpului inainte de a se inchide definitiv sunt primele mele articole publicate in presa. Acum aproape un an am calcat pentru prima data pragul unei redactii de care acum ma leaga unele dintre cele mai frumoase amintiri si primele aventuri ca jurnalist.Eram emotionata si plina de viata, fascinata de tot ce se intampla acolo si inafara ei. A fost ca si descoperirea unei noi lumi care a adus cu ea o multime de oameni noi si aventuri care de care mai frumoase. Aici am scris primul meu articol, am fost la prima conferinta de presa, am scris prima erata, am invatat ca greselile se platesc, am luat primul interviu, am fost la primul subiect cu decedati, am publicat prima mea poza si lista mai poate continua. Dupa 4 ani de liceu si un semestru de facultate in care visam in fiecare zi la asta am ajuns sa spun “Alexandra Groza – Clujeanul sau Ziarul Clujeanului”. Nu as fi reusit sa ajung aici fara cei care m-au indrumat, se stiu ei, si carora trebuie sa le multumesc. Suna a reclama sau discurs de Oscar ultima fraza

Primele aventuri si articole vreau sa le sigilez in Capsula Timpului pentru ca peste 10 ani sa ma pot intoarce aici si sa imi aduc aminte de ele cu la fel de mult drag ca acum.

>> Insemnare preluata de la Alexandra Groza, Cluj_

Despre Principele Radu spre Capsula Timpului

Chiar acum am terminat de vizionat un interviu cu Alteţa Sa, Principele Radu. Interviul a avut loc în studioul postului local de televiziune ONE tv – Deva. Nu pun în discuţie aici toate articolele care s-au scris despre Principele Radu în ziarele patriei. Nu am instrumentele prin care să pot verifica toate informaţiile care s-au vehiculat în presa românească despre colaborări cu securitatea şi alte alea…Un lucru este cert: monarhia are darul de a-ţi insufla o stare specială, un fel de mândrie re-ziditoare de valoare. Poate prin simbolistica ei. Dacă vrem, putem!
Principele Radu a avut un discurs elaborat, extrem de bogat în informaţii istorice, sociologice, culturale şi politice. A transmis un mesaj pozitiv şi laudativ la adresa oamenilor obişnuiţi, a analizat critic, dar obiectiv şi fără trimiteri incriminatorii, deficienţele economiei şi ale politicii româneşti, şi-a exprimat un foarte optimist şi bine argumentat punct de vedere referitor la integrarea în UE, a elogiat câteva personalităţi româneşti şi internaţionale accentuând că principiile trebuie să facă realitatea.Dacă domn’ preşedinte Băsescu a recunoscut că a fost comunist şi l-am ales – în lipsă de altceva mai bun – de ce nu am sugera ca la terminarea mandatelor băsesciene să avem un Principe Radu la conducere? Avem ceva de pierdut? Că de câştigat sunt sigură că da.
“Monarhia se bazează pe patru principii: tradiţie, identitate naţională, continuitate şi mândrie.” – Principele Radu
Ei, pe acest mândrie, Principele Radu l-a articulat.

Nu scriu mai mult pentru că sunt sub influenţa primului impuls…Şi impulsurile te mai duc la …poznăreli

>> Insemnare preluata de pe blogul Zodia busuiocului – Ela Roseni, Deva_

Mesaj peste ani

Pentru ca proiectul Capsula Timpului se apropie de sfarsit, urmeaza insemnarea aceasta:

2007: Bucuresti, Romania, e 12:55 am si stau pe net, fumez si ma gandesc ce am de facut maine, ce mai am de muncit si daca undeva in week-end as putea sa fug din oras. Sper ca peste atatia ani cand voi deschide capsula timpului, sau daca nu eu, sa imi parvina cumva, sa nu am mai multe fire de par alb decat negre. Sa nu ma fi ingrasat foarte mult. Si sa am acelasi ras cristalin

Ah … si dl. Basescu, dati un click pe linkul de mai jos, iar, eventual transmiteti un mesaj pentru dumneavoastra peste 5 ani.[wow] si sa vedem cum e. Foarte interesanta senzatia.

>> Insemnare preluata de pe blogul piticu.ro – Cristi Dorombach, Bucuresti_

Nosce te ipsum!

Pe europeni nimic nu-i leagă de lumea noastră pentru că ea rămane într-o depărtare pe care nicio complezentă nu o poate tulbura , posibilitatea de a o vedea altfel rămane intactă . Ei sunt convinşi privindu-ne că noi aparţinem altei civilizaţii . Lumea aceasta în care ne-am născut „cu trenurile şi gările ei mizerabile , cu satele din Bărăgan , cu şoselele naţionale pe care întalneşti căruţe ponosite , biciclişti beţi , femei împingand cărucioare hodorogite , turme de vaci si de oi , bătrane îndoite din şale care cară legături de vreascuri în spinare , toată viaţa aceasta a Romaniei profunde care nu are nimic idilic în ea” (Liiceanu –pag 71 ) o văd şi o percep în incomensurabilul mizeriei ei atotstăpanitoare .Dar noi vrem să demontăm aceste false tabuuri , să demonstrăm europenilor că nu încurajam euro-ignoranţa , însă, pe de altă parte, să demostrăm „une verite absolue, universelle” cunoscandu-ne pe noi şi cunoscand potenţialul intens al romanilor.

>>Cititi restul articolului pe blogul Princessitei – Bucuresti_

Istoria nescrisa, inca

      Asa cum scrie si in revista Times, in trecut oamenii mari faceau istoria… Oameni cu bunele si cu relele lor, cu ambitiile si orgoliile lor, cu puterea lor si a armatelor pe care le conduceau cu o mana de fier… dar oameni care puteau fi eliminati sau inlocuiti, eventual prin revolutii… si nu de putine ori a fost de ajuns o scanteie pentru a porni o revolutie, pentru a schimba cursul istoriei si pentru a opri un imperiu din marsul sau pentru cucerirea planetei…

Si daca filele albe ale istoriei le scriem noi, cu totii, cat de mult mai poate valora fiecare cuvant in parte… cum vom mai putea distinge vreodata amprenta tiranului de cea a pacifistului, amprenta monarhiei de cea a democratiei, cum vom mai putea distinge filozoful de taranul de rand in acele file ale unei cartie de istorie… vor fi cu totii diluati intr-o istorie “new-age” ce va supravietui trecerii timpului, numai pentru a se intoarce impotriva copiilor copiilor nostrii… o istorie stearsa, bogata in continut lipsit de valoare reala, o colectie de fapte si ganduri care nu fac nici macar cat suma lor… (observati vreo asemanare cu persoane reale!? sau poate cu trend-uri contemporane? si daca promovarea inculturii va deranjeaza in ziua de azi, de ce nu va ganditi si la ziua de maine?)

Ma intreb daca mai lupta cineva pentru progres in zilele noastre… nu, nu la cei care scot o alta versiune de iPod la fiecare 6 luni pentru progresul afacerii lor, nu la ei ma refer… ma refer la cei care stau pe margine si permit tensionarea relatiilor internationale, disparitia valorii de frumusete in randul tinerelor generatii si eradicarea lui Mos Craciun din mall-uri pentru evitarea acuzatiilor de pedofilie… Lumea a ajuns aici pentru ca este condusa intr-un mod democratic, iar cei puternici si valorosi nu sunt destui sau nu sunt estul de eficienti in perpetuarea clasei lor, nu sunt incurajati sau sustinuti si nici nu vor fi vreodata… Si mai ingrijorator este arborele genealogic cu care incepe filmul “Idiocracy”, de un realism tulburator…

>> Citeste mai departe pe blogul NetBoy’s – Rares Mirica, Bucuresti_

Zambete pentru 2007

In 1999 priveam cu emotie ecranul televizorului si numaram cu voce tare secundele ramase pana la intrarea in 2000. Eram plina de viata, fascinata de cifra 2000 si credeam ca odata cu ea viata noastra se va schimba radical. Imi aduc aminte cum toti eram fascinati de formatia Era care a cantat pana in ultimele secunde. Am avut artificii si pertade pe care le-am lansat cu mandrie de pe balcon.
Au trecut 6 ani de atunci si viata chiar s-a schimbat radical. Am intrat in noul an cu inima stransa, deloc entuziasmata de ceea ce va veni, dar asta sunt eu. Am vazut un presedinte care a incercat cu greu sa ramana in tiparele pe care i le impune functia, doua imitatii de vedete, Irinel Columbeanu si Monica care se uitau la televizor chiar la emisiunea lor si turnau beton si o tara care a iesit in strada, a fluturat steagul Uniunii Europene si a dansat pe ritmuri Animal X si Anda Adam.

Vreau sa imortalizez in Capsula Timpului, care a ajuns la final, fericirea de pe chipul oamenilor care se aflau in Pietele din intreaga Romanie, gandurile lor de bine si sperantele cu care au pasit in Noul An. Vreau sa le pastram aici pentru ca multe dintre ele se vor pierde, iar cand acest moment va veni sa le gaseasca aici si sa o poata lua de la inceput.

>> Insemnare preluata de la Alexandra Groza – Cluj_

From a distance

Da, stiu ca o sa fiu un pic patetic si nu imi place deloc chestia asta, dar pe de alta parte asta este, uneori trebuie sa risti sa iti exprimi sentimentele, chiar daca asta inseamna sa fii un pic patetic.

From a distance there is harmony,
and it echoes through the land.
And it’s the hope of hopes, it’s the love of loves,
it’s the heart of every man.

Am dorit sa scriu acest post de mai multe zile, insa nu am avut timp. As vrea sa las in Capsula Timpului, un proiect al lui Adrian, Carmen, Cristi si Alina, o amintire. E ciudat, amintirile se tocesc o data cu trecerea timpului se deformeaza si unori raman doar scheletele lor, insa amintirea asta cred ca este destul de vie.

Se petrecea prin 1998 (sau poate 1999). Si abia descoperisem Internetul. Era dial-upul acel. Brandizat ca blazing fast: 56Kb/s, daca tineti minte modemurile acelea. Cand lumea se deschidea in fata noastra. Cand eram atat de uimiti de patratelele care zburau au intr-un filmulet flash. Cand ma minunam ca un email trimis pe contul le de yahoo se duce pana in California si inapoi in cate secunde.

Imi aduc aminte de niste ganduri pe care le-am avut atunci. Mi-am dat seama ca fiecare descoperire tehnologica vine cu propria ei provocare culturala, cu propria ei barbarie daca vreti sa spunem asa. Si ca noi, cei care am apucat si vremurile de inainte suntem cei raspunsatori sa propovaduim. Sa spunem cum mergeam lucrurile inainte.

Hai sa fiu mai concret. Internetul, mediul care acum imi ofera atat informatia cat si painea de zi cu zi, prozaic spus, omoara de multe ori placerea culturala. Netul este despre filmuletele de pe youtube, care omoara filmele de arta, despre bancurile care omoara cartile, despre limbajul direct care omoara poezia.

Poate voi fi considerat o forma ciudata de luddit insa de multe ori cred ca tehnologia nu este in consonanta cu cultura. Sau cu living the good life. Ca, de cele mai multe ori, tehnologia creste eficienta, dar nu si pofta de viata sau capacitatea de a intelege viata. De a trai ca un om nobil. Ca tehnologia creste de cele mai multe ori capacitatea omului de a dobandi bunuri materiale, dar nu capacitatea sa te a fi mai bun, mai uman sau mai cult. Ca de cele mai multe ori o crestere tehnologica nu este insotita de o crestere a nivelului a constiintei.

Si vreau sa cred ca scopul nostru, al oamenilor care au capacitatea de a vedea clar lucrurile si de a articula un punct de vedere este tocmai aceea de a propaga aceasta deschidere de constiinta, de a incerca sa imbunatatim impreuna conditia spirituala a semenilor nostri. Numai noi o putem face.

E foarte important sa credem asta. Si sa facem ca lucrurile sa fie mai bune.

>> Insemnare preluata de pe blogul Catastif – Catalin Tenita, Bucuresti_

Vlad catre Vlad din 2012

Deunazi am inceput sa revad un film clasic, “Cel frumos, cel urat si cel rau” (ordinea poate fi gresita, dar connaisseurii stiu despre ce vorbesc), si ma gandeam la aceasta “capsula a timpului”, glumin un pic, as putea spune a lui Adi. Cum era si normal, m-am transportat mental si vizual in momentul in care am vazut acest film in premiera, era cam prin 1992 sau 93. Nu m-am surprins foarte mult, poate nu este chiar un lucru cu care sa te lauzi, dar eram la fel de fascinat, aveam pe chip aceeasi privire tampa, pe care o am si acum, care ascunde de altfel o analiza destul de complexa (sic!), eram la fel de disproportionat fizic si cu nazuinte nenumarate. Ca si acum! Este trist ca in 14 ani nu ma pot lauda decat cu niscaiva aventuri amoroase, cunostinte sociale remarcabile si carti citite.

Cand mi-a explicat Adi despre ce este vorba in acest proiect, mintea mi-a fugit la poze, inscrieri si lucruri reprezentative pentru mine peste…cat timp se va deschide capsula. Dar am ajuns la concluzia ca nu prea am ceva palpabil care ar putea fi scanat si memeorat de blog. Tot ce am trait, ce am vazut, am intalnit este in capul meu, mic de altfel. As putea sa scriu la nesfarsit (ca multi altii) despre toate lucrurile minunate si mai putin minunate pe care le-am experimentat, dar nu acesta este scopul acestei capsule.
Am marele talent de a nu incerca sa imortalizez momentele de aur ale scurtei mele existente. M-am bazat intotdeauna pe imaginea pe care mi-o creez in fata celor din jurul meu, considerand ca asta e ceea ce conteaza, la urma urmei. Teribilism, comoditate, luati-o cum doriti dar asta este pozitia mea actuala. Poate e chiar frica. Frica de a ma regasi in aceeasi stare si situatie si in momentul deschiderii capsulei. Si ca sa nu se inteleaga tot ce am scris ca un manifest ieftin, imi voi face o radiografie pe care, cu ajutorul lui Adi, o voi analiza peste ani:

Nume: Vlad, stare – in stare de multe, dar necasatorit, ma cam bate gandul sa ma inmultesc, e adevarat;
Ocupatie: s-ar zice documentare, dar e un conglomerat de presa tv; financiar – supravietuiesc, dar am supravietuit si mai bine de atat, poate acum cu Europa asta a lor in care am intrat pieptul ( ca la atletism).
Posesii: textilele nu se pun. Ar fi ceva muzica si marea incercare pentru pizdosul asta de an, 007, va fi cumpararea garsonierei in care ma suport intr-un mod placut.
Rude sanatoase, alea care mai sunt, prieteni sunt aceeasi ( nu o sa mi-i enumar, pentru ca daca imi sunt adevarati prieteni, o sa fie aceeasi si peste ani-capsula).

Cam atat! V-am zis ca e trist. Ca o productie de cinema, ruseasca, orice ar face tot trist e filmul. Incheierea e asta, si e pentru mine peste ani: nu-i asa ca iti spui si acum ca e mai bine acum decat atunci cand ai scris prostiile de mai sus?
_____________________________________

>>Contributie gazduita pe blogul Cristealizari – Adrian Cristea, Bucuresti_

Peste 10 ani…as vrea

Peste 10 ani as vrea sa existe in Romania alte/alti 5:
-furnizori de servicii de telefonie mobila/fixa
-furnizori de Internet
-furnizori de elctricitate/gaz
-operatori de transport in comun
……………………….etc.
Sa fie alt sistem de pensii si asigurari de sanatate.
Doar asa….ca sa fie de unde alege…, sa fie concurenta si sa avem de castigat tot noi.

>> Insemnare preluata de pe blogul aiureli.ro – Dani Muresan, Baia-Mare_